Bucovina de poveste: cum ne încărcăm bateriile
Bucovina de poveste
Bucovina chiar e colț de rai
Am ajuns în Bucovina în copilărie, aveam vreo 5 ani, nu îmi mai amintesc mare lucru. Am avut șansă de a merge din nou în 2015. M-au atras bisericile pictate la exterior (am văzut atunci doar Voronet și Mănăstirea Humor) și oamenii, un soi aparte de români, blânzi, ospitalieri, plini de viața și iubitori de autenticul românesc, dar și cu un accent aparte prin părțile de vest ale regiunii.
Am ajuns în 2016 din nou în Bucovina, am mers atunci până la Putna, locul unde e înmormântat Stefan cel Mare, cel mai mare conducător (ma feresc să spun domnitor) al Moldovei. Zona Putna e aparte, după ce te încântă o natura frumoasă, domoală, contrastantă, imediat ce ieși din Gura Humorului și mergi spre Nord, ajungi în Putna, unde găsești o oază de verde și de liniște. Nu am mulți ani, dar liniște așa de profundă, de tainică nu am mai trăit până atunci.
Bucovina de Nord, Ucraina de azi, România de ieri
Bucovina e însă mai mult decât ceea ce poți vizita în România. Bucovina se întinde și în Ucraina. “Țara Fagilor” după cum o recomanda chiar numele, Bucovina, a aparținut o bucată bună de timp moldovenilor, trecând în 1774 în Imperiul Habsburgic, apoi facând parte din România Mare. În 1945 nordul Bucovinei este luat de URSS iar în 1991 de Ucraina (odată cu destrămarea URSS). Bucovina de Nord se leagă strâns de istoria Moldovei, acolo veti găsi Cetatea Hotin (înfrățită cu celelalte cetați ale Moldovei, din păcate doar 6 din cele 13 mari cetați ale Moldovei se mai afla în România de azi, restul aparținând Republicii Moldova și Ucrainei), orașul Cernăuți și mulți vorbitori de limba română în sate precum și în Cernăuți (în jur de 50 000).
Am mers acolo dornic să vad, să descopăr, să simt un suflu românesc.
Bucovina în decursul istoriei a aparținut:
- Principatul Moldovei 1346-1774
- Imperiul Habsburgic 1774-1918
- România 1918-1940
- URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) (Nordul Bucovinei) 1940-1941
- România 1941-1945
- România (Sudul Bucovinei) 1945-prezent
- URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) (Nordul Bucovinei) 1945-1991
- Ucraina Nordul Bucovinei (Regiunea Cernăuți) 1991–prezent
Două zile în Bucovina de dincolo, din Ucraina
La granița e un pic socant, stai mult (câteva ore la dus și dublu de obicei la revenire, se intra în spațiu european), oamenii sunt nerăbdători, ușor rai. Granița nu e una europeană, e o improvizație românească.
Ai un soc când faci primii km, casele sunt mari, curate, îngrijite, gospodăriile asisderea. Ogoarele sunt lucrate. Oamenii sunt harnici și asta e foarte vizibil. Discrepanță e mare între satele din zona de granița română și cea ucraineana.
Orașul Cernăuți e aproape, ajungi în aproximativ 40 de minute. Aici lucrurile se schimba. Saracia și traiul greu sunt vizibile. Vezi după cum sunt strazile, clădirile, mașinile vechi. Mare parte din zona centrală e pavată cu piatra cubică, pusă demult și reparată rar. Dar e fermecătoare. Sper să nu o schimbe nici peste 700 de ani.
Oamenii sunt buni, amabili, pe strada, în trafic, în magazine. Femeile sunt frumoase, chiar foarte frumoase și elegante. Aici se vede influența rusa.
Nu a scapat nici acest loc de globalizare, dar pe lângă neînsemnatele lucruri ale marilor corporații găsești aici niște boutique-uri de bomboane, prăjituri și ciocolata impresionante prin simplitate, gustul produselor, specific și atmosfera.
Orașul Cernăuți are o arhitectura spectaculoasă, vei descoperi aici o serie de clădiri vechi (de pe vremea Imperiului Habsburgic) păstrate în condiții bune – teatrul, clădirile din zona pietonală veche (magazine de tip boutique, centre de bancă, restaurante), primăria, liceele din centru și mai ales Universitatea. Universitatea este cu adevărat specială. În România nu vei găsi una la fel de frumoasă. E veche de pe la jumătatea secolului 19. Se poate vizita și ea și vei găsi acolo și ghizi români. E ușor să o confunzi cu una dintre universitățile Regatului Unit.
Vei întâlni oameni născuți în Cernăuți care vorbesc romaneste și o fac cu drag și cu mândrie (mândrie în sens bun, cu emoție pozitivă). Noi am găsit prin restaurante și cafenele și chiar ne-am bucurat de conversații lungi cu ei. Ni s-au părut boemi, isteți și cu pofta de viața. Poate doar am avut noroc să găsim oameni faini, sperăm să validăm caracterul aparte al românilor de aici în turele viitoare.
Mâncarea e foarte bună și cred că și destul de naturală. Există o serie de locuri de cazare foarte frumoase, moderne și amenajate cu bun gust, așa cum e Apartament 7 (vezi pozele din galerie). Prețurile sunt mai mici, la orice.
În loc de concluzie
Merită să faceți o călătorie, pentru plăcerea de a cunoaște români născuți în România de ieri, pentru a vedea o cultura bogată, pentru a savura gusturile de altădată (se pare că prăjiturile, bomboanele și nu numai au gustul celor de demult din România), pentru a vă bucura de prețuri mici și pentru a admira femeile frumoase și cochete ale locului.
Noi ne-am încărcat bateriile și mai ales sufletul; Bucovina e acel loc ce poate să îți umple sufletul chiar și atunci când poposești doar câteva zile prin tinuturile ei.









































































































































Lasă un răspuns
Want to join the discussion?Feel free to contribute!